Rezistenţa anticomunistă din Bucovina: Gavril Vatamaniuc

Grupul de partizani Gavril Vatamaniuc a fost o grupare de partizani anticomunişti români din Bucovina care a acţionat în perioada 1949-1955. În anul 1948, sergentul major de jandarmerie Gavril Vatamaniuc din Constanţa, fratele partizanului Ion Vatamaniuc (1903-1992), intră în conflict cu locţiitorul politic şi este dat afară din armată şi pus sub urmărirea Securităţii. Bănuind că va fi arestat, acesta se refugiază la 25 noiembrie 1949 în pădurile din zona Suceviţei (regiunea Suceava), unde îşi construieşte un bordei şi se hrăneşte cu alimente primite de la familia sa.

În vara anului 1950, i se alătură doi consăteni, fraţii Ion şi Gheorghe Chiraş, urmăriţi şi ei de Securitate. Aceştia au adus cu ei arme. Activitatea grupului s-a limitat doar la acţiuni de apărare, tipărind şi distribuind manifeste anticomuniste, distrugând manifestele comuniste şi încercând să-i convingă pe muncitorii forestieri să lupte împotriva comuniştilor. Deşi Securitatea a reuşit să-şi infiltreze informatori printre pădurari, majoritatea acestora i-au ajutat pe partizani, aducându-le de mâncare.
În 1954 s-a alăturat grupului partizanul Vasile Motrescu, venit din Munţii Făgăraş şi care făcuse parte din grupurile conduse de Vladimir Macoveiciuc şi Constantin Cenuşe. La începutul lui ianuarie 1955, cu sprijinul unui pădurar, organele de securitate au descoperit ascunzătoarea grupului. În dimineaţa zilei de 18 ianuarie 1955, o companie de soldaţi din Botosani a încercuit zona Bâtca Corbului şi a atacat bordeiul. La acel moment, în ascunzătoare se aflau doar Motrescu şi Vatamaniuc. Cei doi au reuşit să fugă; Motrescu a împuşcat doi soldaţi (Ion Popescu şi Gheorghe Dumitrache), iar Vatamaniuc pe soldatul Mihai Vălimăreanu şi pe câinele său, Afumatu.
La 18 iulie 1955, Securitatea află ascunzătoarea fraţilor Chiraş. În lupta de la Ursoaia Mare, cei doi fraţi sunt împuşcaţi. Vasile Marciuc, gazda celor doi fraţi, este capturat la 17 octombrie 1955 şi constrâns să dezvăluie ascunzătoarea lui Gavril Vatamaniuc. Astfel, a doua zi este prins şi Vatamaniuc în satul Voievodeasa.
Ultimul membru al grupului, Vasile Motrescu, a fost capturat la 13 ianuarie 1958, în urma trădării lui Teodor Sfichi, şi executat la 29 iulie 1958 în penitenciarul Botoşani.

Membrii grupării

vatamaniuc

Gavril Vatamaniuc şi Vasile Marciuc (1955)

Gavril Vatamaniuc (1924-2012) – sergent major de jandarmi, originar din Suceviţa. A fost arestat la 18 octombrie 1955, judecat la 30 iulie 1956 şi condamnat la muncă silnică pe viaţă. Este eliberat în 1964. S-a stabilit la bătrâneţe la Frasin. A decedat la 29 februarie 2012.
Ion Chiraş (1903-1955) – ţăran din Suceviţa. A luptat în al doilea război mondial, fiind luat prizonier în URSS, unde a muncit în minele de la Dombas. A refuzat să se întoarcă în ţară cu diviziile „Tudor Vladimirescu” şi „Horea, Cloşca si Crişan”, fiind bătut. Fuge de acasă după arestarea fratelui său şi se alătură lui Gavril Vatamaniuc. Este ucis în lupta de la Ursoaia Mare, din 18 iulie 1955.
Gheorghe Chiraş (1911-1955) – ţăran din Suceviţa. A luptat în al doilea război mondial. Întors în ţară, a lucrat ca mecanic de moară. A fost arestat la locul de muncă şi dus la postul de jandarmi. A evadat de acolo, fugind pe geamul de la WC. Se alătură lui Gavril Vatamaniuc. Este ucis în lupta de la Ursoaia Mare, din 18 iulie 1955.
Vasile Motrescu (1920-1958) – ţăran din Vicovu de Jos. A făcut parte din grupul de partizani condus de Vladimir Macoveiciuc (1944), apoi a stat ascuns prin păduri şi s-a alăturat la 10 aprilie 1949 grupului condus de Constantin Cenuşe. Prin sentinţa nr. 762/26 septembrie 1950 a fost condamnat în contumacie la 8 ani închisoare. S-a predat la 26 iunie 1951, dar în anul următor i se înlesneşte o evadare cu scopul de a fi folosit pentru prinderea partizanilor din Munţii Făgăraş (grupul condus de Ioan Gavrilă Ogoranu). Reuşeşte să-i prevină pe partizani, iar cei trei securişti care-l urmăreau sunt împuşcaţi. Fuge apoi în Bucovina şi se alătură grupului Gavril Vatamaniuc. Ia parte la luptele de la Bâtca Corbului (din 18 ianuarie 1955), împuşcând doi securişti. Îşi schimbă permanent locul. Pentru a fi silit să se predea, i se arestează soţia (Maria), fraţii (Ion, Gheorghe şi Constantin) şi părinţii (Sofia şi Pintilie). A fost condamnat la moarte în contumacie (sentinţa nr. 968/1956). A fost prins la 13 ianuarie 1958 şi executat la 29 iulie 1958, în penitenciarul Botoşani.
Vasile Marciuc (1917-1976) – ţăran din Suceviţa, sergent artilerist în al doilea război mondial, decorat cu ordinele Mihai Viteazu şi Crucea de Fier. A fost arestat, împreună cu soţia sa, din cauza faptului că i-au găzduit pe fraţii Chiraş. Reuşind să evadeze din sediul Securităţii din Rădăuţi, a fugit în munţi şi s-a alăturat grupului de partizani condus de Gavril Vatamaniuc. Este capturat la 17 octombrie 1955 şi torturat cumplit, dezvăluind ascunzătoarea lui Vatamaniuc. A fost condamnat la 7 ani închisoare pe care i-a făcut în penitenciarele Suceava şi Gherla.

Ivănescu MIHAI